Afecţiunile tiroidei sunt atât de întâlnite la noi, ştiaţi că şi câinii pot suferii de aceleaşi afecţiuni ?

     Hipotiroidismul este considerată principala afecţiune endocrină, urmată de diabetul zaharat şi hipercorticismul. Această afecţiune este mai frecvent întâlnită la câini, dar apare, mai rar, şi la alte specii, inclusiv pisici şi alte animale domestice

    La animalele de companie sunt descrise 2 tipuri principale de hipotiroidism:

-         hipotiroidism primar: datorat leziunilor glandei tiroide ( lovituri, muşcături in zona gâtului, etc.), operaţia de îndepărtare a glandei tiroide ( totală sau parţială ), administrarea medicamentelor care interferează cu glanda tiroidă sau tiroidita autoimună.

-         hipotiroidism secundar: micşorarea în volum a glandei de la nivelul encefalului ( adenohipofiză ) cu reducerea secreţiei hormonale sau supresia funcţiei hormonale prin administrarea anumitor substanţe ( corticoizi )

Semnele Clinice

    La carnivore manifestările clinice ale hipotiroidiei depind de vârsta la care debutează boala, precum şi de rasă. Printre rasele raportate a prezenta o anumită predispoziţie se numără: Golden Retriever, Doberman Pinscher, Setter Irlandez, Schnauzer Pitic, Teckel, Cocker Spaniel şi Airdale Terrier. De obicei sunt afectate rasele de talie mijlocie şi mare, mai puţin rasele mici şi miniaturale.

   Principalele semne clinice sunt :

-         apatie

-         letargie

-         intoleranţă la efort

-         creşterea în greutate

-         dificultate de a menţine temperatura corpului, manifestată prin tremor şi frison

-         afecţiuni la nivelul pielii şi părului: uscarea pielii, năpârlirea excesivă, subţierea firului de păr, alopecie ( de obicei bilaterală simetrică, în zona abdominală, zona trunchiului, a coapsei şi a cozii ), inflamarea pielii ( manifestată prin senzaţia de scărpinare excesivă şi înroşire ), mixedem ( îngroşarea pielii )

-         tulburări de reproducţie

-         probleme neuromusculare

Diagnostic

      Acesta se bazează pe coroborarea semnelor clinice, cu examinarea sângelui şi teste hormonale specifice.

     La examenul sângelui se constată creşterea colesterolului, la circa 75% din cazuri, creşterea lipidelor, uşoară creştere a transaminazelor ( ALT, AST ), a LDH, CK.

    Testarea funcţională a tiroidei se bazează pe dozarea hormonilor tiroidieni: T4 totală şi liberă, T3 şi TSH. Se suspecteză hipotiroidism când concentraţia serică a T4 este sub 1 μg/dl, iar T4 liberă sub 0,8 μg/dl. Diagnosticul este cert dacă valorile sunt sub 0,5 μg/dl.

Tratament

      Se face cu tiroxină de sinteză ( levotiroxină ), timp de 6-8 săptămâni, necesitând monitorizarea răspunsului ( dozarea T4 ) şi adaptarea ulterioară a dozei.

     Ameliorarea semnelor cutanate este evidentă în circa 1 lună, iar a semnelor nervoase începe după 1-2 săptămâni, dar poate dura 3-6 luni.

    Determinarea T4 se face la 4-6 ore după administrarea levotiroxinei.