DERMATITA ATOPICA LA CAINE SI PISICA

Dermatita atopică este o boală alergică, de tip inflamator şi pruriginos ( mâncărime ) ce apare în urma unei reacţii de hipersensibilizare faţă de aeroalergeni banali din mediu. Factorul declanşator îl reprezintă depăşirea valorii de prag individuală ca urmare a însumării efectelor mai multor alergeni. Pe lângă cei aerieni, mai pot contribui alergenii alimentari, bacterieni, micotici ( fungi, ciuperci ) sau parazitari.

Atopia la câine se poate manifesta pe de-o parte prin semne cutanate sau respiratorii (strănut, astm) dar şi prin otită externă, conjunctivită, piodermită recidivantă, malassezioză, semne digestive (flatulenţă, fecale moi, voma ocazională). Există o serie de rase predispuse la dermatita atopică (Boxer, Chihuahua, Gordon Setter,Yorkshire Terrier, Shar Pei, West Highland White Terrier, Scottish Terrier, Lhasa apso, Shih tzu, Dalmaţian, Mops, Golden Retriever, Irish Setter, Labrador, Cocker, Schnauzer, Ciobănesc belgian, Ciobănesc german, Shiba Inu ) şi acestea, împreună cu metişii lor, pot face boala mai frecvent sau forme mai grave.

Vârsta de debut poate fi între 6 luni şi 7 ani cu o frecvenţă crescută pentru intervalul 1-3 ani. Otita externă poate fi singura manifestare a bolii la început, ceea ce îngreunează mult diagnosticul. La primele episoade atopia poate fi sezonieră (urmând să se cronicizeze pe parcurs), caz în care debutul sau reacutizările ei se vor corela cu prezenţa alergenilor incriminaţi sau a unora nou adăugaţi.

Alergenii principali implicaţi în producerea dermatitei atopice sunt aeroalergenii care provoacă sistemul imun al organismului atât pe cale respiratorie cât şi transcutanat. Rolul cel mai important revine acarienilor din praful de casă: Dermatophagoides farinae şi D. pteronissinus, precum şi Euroglyphus maynei, urmaţi de polenuri (de graminee, platan, ambrozie, măslin, stejar, frasin, mesteacăn etc.), scuame umane şi de pisică, spori de ciuperci (Alternaria spp., Cladosporium spp. etc.), acarienii de stocaj din alimentele industriale uscate, fecalele de insecte, particule vegetale şi minerale diverse, gândacii de bucătărie (prin detritusurile componente care intră în compoziţia prafului de casă), extractele de piretrinoide din numeroase insecticide. Alimentele fac parte integrantă din atopenele ( alergenii la care indivizii atopici sunt alergici ) care pot declanşa manifestările clinice la câinii atopici. Astfel, s-a demonstrat faptul că la 30% din câinii atopici, manifestările clinice se ameliorează semnificativ în urma instituirii dietei alimentare. Alimentele incriminate în producerea stărilor de hipersensibilitate alimentară la câini sunt reprezentate în special de proteine (carne de vită, pui, miel, produse lactate, lapte de soia).

TABLOUL CLINIC ÎN DERMATITA ATOPICĂ LA CÂINE

Tabloul clinic este polimorf, manifestarea primordială fiind pruritul ( mâncărime ). . Dermatita atopică se localizează mai frecvent pe faţă, membre, abdomen, regiunea axilară, iar forma generalizată se poate întâlni până la 40% din cazuri. Localizarea dorso-lombară este cea mai sugestivă pentru dermatita alergică la înţepături de purici, dar după unii autori cca. 80% dintre câinii alergici la înţepături de purici sunt atopici, ceea ce explică manifestările clinice comune celor două entităţi. Ca manifestări asociate dermatitei atopice se constată:

- otita externă bilaterală, la cca 40-50% din cazuri;

- conjunctivita;

- rinita cronică

- fenomene astmatiforme, rare.

Dermatita are iniţial caracter sezonier, la cca. 80% din cazuri debutând în sezonul cald, dar ulterior se permanentizează.

Simptomele alergice apar ca o eczema, câinii cu dermatită atopică suferă adesea de prurit, sau mâncărime severă, căderea părului, excoriația pielii de la zgârierea profundă, lingerea frecventă a labelor și producția excesivă de lacrimi. Problemele secundare ale pielii sunt, de asemenea, frecvente, inclusiv infecții ale pielii și descărcare excesivă de sebum. Semnele clinice se dezvoltă de obicei la o vârstă fragedă, iar vârsta maximă de debut este de obicei între șase luni și trei ani. Fața, urechile, labele, extremitățile și zonele flexate sunt de obicei afectate de prurit și eritem.

TABLOUL CLINIC DERMATITĂ ATOPICĂ LA PISICĂ

La pisică, principala manifestare este pruritul însoţit sau nu de leziuni cutanate: eritem, exoriaţii, papule, cruste. În general nu există semne caracteristice pentru dermatita atopică. Manifestările cutanate ale atopiei la pisică pot fi incluse în cadrul unor sindroame dermatologice complexe:

- dermatita miliară felină, în cadrul căreia ponderea atopiei este de 12%;

- complexul granulomului eozinofilic;

- dermatita de lins (piodermită profundă).

Pruritul recidivant determină adesea la carnivore asocierea unor manifestări cu substrat psihotic, cea mai cunoscută fiind dermatita de lins.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul se bazează pe istoric (vârstă de debut, sezonalitate, prurit), predispoziție familială sau de rasă, răspuns anterior la glucocorticoizi, dezvoltarea bolii, caracterul, dezvoltarea infecțiilor secundare ale pielii și tiparul lezional.În funcție de prezentarea clinică și vârsta câinelui afectat, diagnosticul de demodicoza, dermatofitoza, cheiletiloza, limfomul cutanat etc. ar trebui să fie corect exclus.

În același timp, o dietă de eliminare de 6 până la 8 săptămâni și revenirea ulterioară cu mâncarea anterioară trebuie efectuată la toți câinii cu semne clinice de dermatita atopica.

Intradermoreacţiile deşi au fost considerate esenţiale în diagnosticul bolii, sunt controversate de către unii autori. Valoarea lor depinde în mare măsură de corectitudinea efectuării şi a interpretării rezultatelor. Trebuie ţinut cont de faptul că rezultatul acestor teste poate fi influenţat de: sezon, locul de inoculare a alergenilor, tehnica de inoculare, corectitudinea alegerii alergenilor, a citirii şi interpretării reacţiilor. Dacă pruritul este sezonier, testul trebuie efectuat la sfârşitul perioadei de polenizare a vegetalelor suspecte, când titrul IgE este maxim. Dacă pruritul este permanent, testul se poate efectua în orice perioadă.Alergenii se inoculează strict intradermic, utilizând 0,02-0,05 ml soluţie. În selecţia alergenilor un rol important revine datelor anamnetice. Citirea reacţiilor se face la 15-20 minute după inoculare. În mod normal, după inoculare apare un mic nodul dermic, care va dispărea treptat în cazul reacţiilor negative. Reacţia pozitivă constă în apariţia unei plăci urticariforme, uneori intens eritematoasă, pruriginoasă sau însoţită de “pseudopode” marginale. Se consideră pozitive reacţiile care depăşesc media martor pozitiv-martor negativ (martorul pozitiv fiind histamina).

PROGNOSTIC

Grav, dermatita având caracter recidivant.

PROFILAXIE

Presupune evitarea alergenilor prin identificarea și eliminarea lor, deparazitarea periodică atât internă cât și externă, asigurarea unor condiții de viață cât mai apropiate de cele naturale, igienă corespunzătoare în casă (eliminarea prafului, aerisire frecventă, etc.)

TRATAMENT

Igiena, îngrijirea pielii și a hainelor trebuie îmbunătățite prin îmbăiere cu șampoane neiritante și suplimentarea dietetică cu acizi grași esențiali. Severitatea pruritului și a leziunilor pielii poate fi redusă cu o combinație de medicamente antiinflamatorii. Glicocorticozii oral și terapia antimicrobiană trebuie adăugate atunci când este nevoie. Doza și frecvența administrării acestor medicamente trebuie adaptate fiecărui pacient, luând în considerare eficacitatea, efectele adverse și costurile fiecărui medicament.

Cytopoint (Lokivetmab) este disponibil sub formă de soluție injectabilă care se administrează subcutanat (sub piele) o dată pe lună. Doza utilizată depinde de greutatea câinelui tratat. Medicamentul se poate obține numai pe bază de rețetă. Lokivetmabul este un anticorp monoclonal (un tip de proteină) care recunoaște și se leagă de interleukina-31, o proteină care joacă un rol important în declanșarea dermatitei atopice la câini. Blocând interleukina-31, lokivetmabul reduce mâncărimea pielii și inflamația.