Dermatofiţii ( micoze ) frecvente la porcuşorii de guineea
- pescarudavid
- Aug 12, 2023
- 2 min read
Dermatofitozele reprezintă micoze ( ciuperci ) care afectează straturile superficiale ale pielii, părului şi ghearelor.
Dermatofiţii care provoacă cele mai multe cazuri de leziuni micotice la porcuşorii de guineea sunt: Trichophyton mentagrophytes şi Microsporum canis., Aceste ciuperci aparţin speciilor zoofile, majoritatea acestor specii infectează animalele şi cu ajutorul lor se răspândesc. Primul menţionat este mai des întâlnit la porcuşori, iepuri, chinchille, gherbili, hamsteri, iar cel M. canis provoacă cele mai multe infecţii în rândul câinilor şi pisicilor.
Transmiterea se face prin contact direct cu animale bolnave, sau prin diverse obiecte contaminate (de ex. perie, alte accesorii), haine, fire de păr etc. Porcuşorii cu o piele sănătoasă prezintă o rezistenţă faţă de ciupercile parazite. Factorii predispozanţi sunt mediul favorabil (umiditate şi căldura, aşternut umed etc.), hranire necorespunzătoare, stresul, perioada gestaţiei (care este şi ea un stres), vârsta (puii de porcuşori sau cei vârstnici), aglomeraţia (într-un spaţiu strâns, neadecvat), o infecţie concurentă etc. În unele cazuri animalele sănătoase (porcuşorul, pisica sau alte animale) pot fi purtători, fără să prezinte simptomele.
La porcuşori infecţia apare mai frecvent la nivelul capului (în jurul ochilor, în vecinătatea nasului, sau urechilor), dar şi pe alte părţi ale corpului (pe gât, spate sau extremităţi). În locurile infectate apar porţiuni fără păr, leziunile prezentâdu-se sub forma de mici noduri, scuame, cruste şi/sau pete roşii (eritem) etc. De cele mai multe ori, mai ales în condiţiile de căldură, infecţia provoacă mâncărime, porcuşorul se scarpină, leziunile se întind pe porţiuni mai mari, şi pot fi însoţite de reacţii alergice şi/sau infecţii secundare.
Principalele şi cele mai uzuale metode de diagnostic, ale dermatofiţilor, sunt reprezentate de : examenul microscopic direct şi examenul cu lampa Wood. În infecţiile grave, complicate cu alţi paraziţi şi acolo unde se pretează un diagnostic mai amănunţit, se folosesc metode mai laborioase de detecţie cum ar fi: examenul cultural, hisotologic şi testele ELISA şi PCR.
1. Pentru examenul microscopic direct se examinează, la microscop: fire de păr rupte, cruste, scuame, fragmente de unghii. Elementele morfologice ale dermatofiţilor sunt hifele şi artrosporii. Hifele sunt septate şi ramificate, iar artrosporii rămân asociaţi sub formă de mici lanţuri sau grămezi.
Imagine cu obiectivul 40X ( văzută la microscop ) a firului de păr normal (săgeată subțire) și a unui fir de păr infectat cu M. canis (săgeată groasă). Se pot observa manșetele sporilor de pe exteriorul firului de păr.
2. Examenul cu lampa Wood constă în expunerea firelor de păr la radiaţii UV, cu o lungime de undă specifică (360 nm.), care emit o fluorescenţă galben-verzuie. Aceasta este produsă de prezenţa unor metaboliţi ai triptofanului ( aminoacid esenţial prezent în structura dermatofiţilor ). Această metodă de diagnostic nu are specificitate mare, deoarece se presupune ca doar 50% din suşele ( cultură de microbi, tulpină ) de M. canis produc fluoresceină. De asemenea, este impotant de cunoscut faptul că fluorescenţa poate fi produsă de: sebum, uleiul din coaja citricelor, fibre textile, medicaţii topice, infecţii bacteriene etc.
