Intoxicaţia cu ciuperci otrăvitoare Partea 1

pescarudavid
Nov 18, 2023
2 min read

În timp ce majoritatea ciupercilor sunt sigure şi comestibile, câteva conţin diverşi metaboliţi secundari care determină, în urma ingerării, afecţiuni uşoare până la severe şi uneori decesul.

Timpul scurs ( perioada de latenţă ) de la ingerare până la apariţia semnelor clinice la animalele expuse influenţează puternic prognosticul. O latenţă lungă este asociată cu fatalitatea.

Perioadele scurte de latenţă nu indică mereu absenţa letalităţii, deoarece este posibil ca animalul sa fi ingerat o combinaţie de specii de ciuperci. În cazul speciilor de ciuperci la care semnele clinice apar la <3 ore de la ingerare, efectele sunt în general autolimitate şi nu au potenţial fatal. Cele la care semnele clinice apar la >6 ore de la ingerare au potenţial fatal.

Tratamentul intoxicaţiilor cu ciuperci vizează în principal decontaminarea, identificarea ciupercii când este posibil şi măsuri intensive de susţinere, deoarece NU EXISTĂ antidoturi recunoscute.

TOXINE: PERIOADA DE LATENŢĂ <3 ORE DE LA INGERARE

Clitocybe dealbata, C. dilatata şi Inocybe spp.

Clitocybele sunt ciuperci mici cărnoase cu pălării albe-maronii-gri şi cresc de obicei pe solul pădurilor deschise, parcuri şi peluze.

Inocybele sunt ciuperci mici, maronii care cresc pe conifere sau pe arborii cu frunze mari sau în pădurile de stejar.

Semne clinice

În decurs de 30-120 minute de la ingerare are loc o stimulare colinergică ( provocată de muscarină, toxina formată de aceste ciuperci ) uşoară până la excesivă:

- ataxie ( pierderea capacitatii de coordonare a membrelor )

- vomă

- durere abdominală

- salivaţie

- lăcrimare

- diaree apoasă

- mioză ( micşorarea diametrului pupilar )

- bronhoconstricţie

- bradicardie ( scaderea frecvenţei cardiace )

- aritmii

- hipotensiune/hipertensiune

- stare de şoc

Diagnostic

Diagnosticul se poate baza pe un istoric al ingerării de ciuperci, identificarea ciupercii suspectate şi semnele clinice în concordanţă cu cele descrise, răspunsul la terapia de susţinere şi la tratamentul cu atropină.

Tratament

În afara măsurilor de susţinere ( reechilibrarea hidroelectrolitică ), în majoritatea cazurilor nu este necesar tratamentul. În cazurile cu potenţial fatal, tratamentul de elecţie este reprezentat de atropină.

Amanita muscaria şi A. pantherina

Amanita muscaria are o pălărie roşie-portocalie cu negi distinctivi albi până la galbeni, lamelele fiind uşor lipite.

Amanita pantherina are o culoarea care arată diferite nuanțe de maro cu fulgi albi și ascuțiți care însă dispar adesea după o ploaie puternică. Coaja se poate îndepărta ușor.

Semne clinice

Toxinele ( acidul ibotenic şi muscimolul care sunt inhibitori ai neurotransmiţătorului GABA) implicate în producerea semnelor clinice se absorb rapid la nivelul tractului gastro-intestinal.